Introducere
Ponderea mare a sistemului
centralizat de alimentare cu căldură, puterea mare a sursei de căldură,
lungimea mare a conductelor fac asigurarea cu agent termic calitativ a tuturor
consumatorilor o problemă dificilă. Făcînd conexiunea sursei de căldură cu un
număr mare de consumatori, reţelele termice trebuie să asigure un lucru
concordat a tuturor elementelor sistemului centralizat de alimentare cu
căldură.
În consecinţa unei stabilităţi
hidraulice reduse ale reţelelor termice, repartizarea reală a căldurii la
consumatori poate să difere considerabil de cea de calcul. Reglarea hidraulică
provoacă perturbări în lucrul sistemului de alimentare cu căldură ceea ce duce,
de regulă, la majorarea consumului de apă din reţea, supraconsumul de căldură
la consumatori care se află în apropiere de sursă şi subconsumul de căldură la
consumatori care se află în punctele cele mai îndepărtate de la sursă. În aşa
cazuri, furnizorii de căldură (CET sau CT) consumă combustibil cu mult mai mult
decît după calculele tehnico-economice.
Defectele indicate este necesar de a
le elimina printr-un calcul complex şi detaliat al generatorului de căldură,
reţelelor termice și instalaţiilor de încălzire. La fel de necesară este
reglarea furnizării căldurii pe parcursul exploatării reţelelor, pentru că
coroziunea conductelor (şi ca urmare rerepartizarea debitelor), conectarea la
reţele a consumatorilor noi, corectarea temperaturii de calcul necesită o
reglare repetată a furnizării căldurii.
